zâmbește-mi.amintește-mi.promite-mi.

aș vrea să te întorci și să-mi zâmbești. uită-te puțin înapoi. întoarceți privirea, privește-mă în ochi si zâmbește-mi.

amintește-mi cum ne fericeam cândva și cum ne zâmbeau atunci stelele. amintește-mi cum luna ne dansa fericirea și soarele răsărea pentru noi.

promite-mi că ma vei privi în ochi și-mi vei zămbi sincer. când ni se vor întâlni privirile promite-mi că-mi vei zâmbi și îmi vei face inima să îți zâmbească înapoi, așa cum se-ntâmpla odată.

ajută-mă să cred că n-a fost doar un vis pierdut, ci-a fost o realitate, un vis împlinit. amintește-mi cum visul s-a împlinit.

hai, zâmbește-mi și lasă-ți zâmbetul să-mi fericeasca inima. să-mi amintească de stelele și luna ce ne cântau cândva. așa, de dragul amintirii.

.

ajuta-ma. ia-ma de mana si arata-mi fiecare lucru de la zero. ia-ma de mana si explica-mi tot. ia-ma ca pe un copil.

invata-ma din nou sa umblu, invata-ma din nou sa vorbesc si invata-ma, te rog, din nou sa iubesc cum ai iubit Tu - ca un copil - neconditionat si cu toata inima, indiferent de sacrificii. invata-ma din nou ce e binele si ce e raul.

ia-ma de mana si tine-ma strans. de data asta nu ma mai lasa, te rog, sa cad.

invata-ma sa seaman cat mai mult cu tine, Tata! invata-ma si ajuta-ma sa luminez cat mai mult a Cer!

goodbye, my Almost Lover.

Alegerea.

Iata, iti pun inainte viata si binele, moartea si raul. Alege viata, ca sa traiesti tu si samanta ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.

[Deuteronom 30:15, 19b-20]

Povestile copilariei [pasi catre viata]

e mult prea trista toamna ca sa o iubesc.

vine frigul, si mie mi-e frica de rece; pleaca vara, iar eu iubesc vara; vine iarna si pe mine ma doare frigul ei; se usca florile, iar eu iubesc mirosul lor; se duce albastrul curat al cerului, iar eu iubesc albasturul; se duce viata, iar mie imi place sa traiesc; se duc bucuriile copiilor din fata blocului, iar eu le iubesc inocenta fericire; vine toamna si asta, ma intristeaza.

as fi vrut macar sa-i pot simti fericirea frumusetii, pentru ca sunt constienta de ea. toamna e plina de frumusete, dar e o frumusete ce nu o pot simti. ea trece usor si lasa-n urma ei culori reci si triste, are sufletul rece si nu o doare durerea celor ce raman.

acum copacii isi plang culorile, iar frunzele isi danseaza trist ultimele clipe de viata si-ating zdrobite pamantul. cerul isi plange caldura pierduta a soarelui, iar picurii-i de ploaie umple pamantul cu tristetea lui.

as vrea sa iubesc toamna pentru tabloul frumos si linistitor ce il formeaza si pentru linistea ce pare sa o puna in suflete, dar e mult prea trista ca sa o iubesc.

se duc culorile pamantului si raman din nou doar culorile sufletului meu necolorat.